Schimbare de prefix - 20


“Eu am gasit un loc de lupta-aici/ si m-am oprit si-am ancorat corabii/ si-n fiecare noapte voi muri privind/ cum vita se-alungeste peste sabii“, N.Stanescu

Astazi -30 iunie - implinesc 20 de ani. O varsta cel putin “interesanta” - daca e sa-mi spun parerea despre numarul de ani care s-au varsat in mine. Desi ma asteptam ca cei 19 ani care tocmai s-au lepadat de mine sa fie doar o punte intre varsta majoratului si cea de 20 de ani - pe care o consideram o adevarata validare a maturitatii (cata naivitate!), s-a dovedit ca nu a fost tocmai asa. Am invatat o sumedenie de lucruri de a caror existenta nici nu credeam ca voi afla vreodata si m-am vazut varat in situatii pe care nici larga mea imaginatie nu le-ar fi putut construi.



Ca sa fiu foarte sincer, implinirea acestor 20 de ani ma debusoleaza. Si asta pentru ca nu stiu ce se asteapta cei ce ma incojoara de la mine. Nu inteleg cum sa ma comport ca un om matur. Pentru ca in ciuda infatisarii severe, care inseala pe oricine ar fi dornic sa-mi estimeze varsta (caci multi imi arunca in spinare un numar mai mare de ani decat sunt ei in realitate), ochii sunt cei care ma tradeaza: vad totul prin ochii unui copil! Desi ma aflu in pragul celor 20 de ani si in ciuda faptului ca am invatat cum sa interactionez cu ceilalti, inca nu stiu prea bine cum sa ma raportez la mine insumi. Inca nu m-am scapat de obiceiul de a face doar ce-mi place si cum imi place. Inca nu am inteles exact cand trebuie sa fiu mai deschis si cand sa fiu serios, intelegand sa ma comport mai mult dupa cum imi dicteaza constiinta si nu dupa cum ar impune-o comandamentele sociale.

In plus, inca nu am reusit sa ma deprind cu invatatul din greselile altora si trebuie sa astept de fiecare data sa cad eu in capcane (uneori chiar in capcanele pe care mi le intind singur) pentru a reusi sa ma feresc data urmatoare de pericole. Ba mai mult, firea mea conservatoare a inceput a se pietrifica, lasand un spatiu generos suspiciunii fata de situatiile prea optimiste; din acest punct de vedere, ma regasesc perfect in cuvintele Maestrului Octavian Paler, care scria in unul din faimoasele sale romane (”Un om norocos”) ca “nu cunosc o interdictie mai rece decat o usa care se clatina in balamale, nepazita de nimeni”.

Sunt din ce in ce mai dependent de politica si de bunul-gust.

Totusi, cei 20 de ani care dau navala peste mine asemenea unui val urias in mijlocul marii par a aduce vesti bune. Voi continua sa urmez cursurile celor doua facultati la care m-am inscris anul trecut, reusind sa intreprind si o serie de alte activitati pe care le consider necesare unui student in anul 2 si care ma vor pregati pentru ceea ce voi face de indata ce voi finaliza studiile.

Insa ceea ce ma bucura mai presus de orice este faptul ca traiesc in mijlocul unei familii frumoase, care a reusit sa ma suporte atatia ani si sa-mi ofere toate cele necesare unui om ce a copilarit si care traieste in Clujul zilelor noastre. Le multumesc din suflet pentru tot ce au facut pentru mine!

De asemenea, le multumesc celor care, abia trecut de miezul noptii, au tinut sa-mi ureze “La multi ani” precum si celor care imi vor transmite ganduri bune si de acum inainte! Va multumesc si va doresc tot binele din lume!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu