„In Romania, totul este dificil, dar dupa un timp te obisnuiesti sau innebunesti.”

Text primit pe e-mail. Boala textelor aterizate in inboxul postei electronice : nu este indicata sursa. Am incercat sa o gasesc dand „cautare” in Google dupa numele autorului, Paul Wood. Singurul text asemanator si, pe alocuri, cu scurte pasaje identice, l-am gasit intr-un articol de pe Gandul.info datat noiembrie 2011. De acolo am preluat imaginea. Dat fiind timpul scurs de atunci este mai mult decat posibil ca voi sa fi dat deja peste acest text, si sa-l fi parcurs intr-o forma sau alta. Eu nu il mai citisem insa. Mi-a placut, asa ca (ma dau feisbucist desi nu-s, si zic), ii dau „share”. Paul Wood vorbeste despre el la persoana a treia : “a studiat Istoria si Dreptul la Queens’ College, Cambridge si detine diplome de la Colegiul de Drept, Londra. A lucrat in administratia de stat britanica si in Centrul de Afaceri din Londra inainte sa isi schimbe cariera si sa devina un headhunter  (vanator de capete, specialist in recrutarea de personal potrivit pentru pozitii de conducere). S-a indragostit de Romania intr-o calatorie in 1990 si din 1998, s-a stabilit aici, detine firma Apple Search and Selection si face executive search. Activitatile sale favorite sunt vorbitul, ganditul, plimbarile, lectura si vizitarea bisericilor. Colectioneaza prieteni si carti si inca incearca sa invete limba romana. Va fi istoric si scriitor cand va avea timp.”  „25 de motive pentru care imi place sa traiesc in Romania Intr-o anumita ordine : Romanii. Sigur ca oamenii reprezinta motivul principal pentru care iti place orice tara, dar peisajele de la tara si centrul istoric cam daramat al Bucurestiului sunt imediat pe lista. Romanii sunt latini, inconjurati de maghiari si slavi, uitati in partea gresita a Europei unde, surprinzator, indura an de an ierni nemiloase. Desi sunt saraci comparativ cu altii, oamenii par mai fericiti decat in cele mai multe tari. Sunt deschisi, prietenosi, calzi, intotdeauna omenosi, de obicei la nivel emotional.Orice ii priveste pe romani pare a fi un paradox. Sunt foarte umani si inteleg tot ce este omenesc, nu in termeni abstracti, dar cand scriu despre asta intotdeauna pornesc de la abstract si uneori de la principii de baza cam neclare. Sunt foarte afectuosi, cei mai generosi si buni oameni, dar pot fi surprinzator de cruzi si rai. Cand am venit in Romania, cineva mi-a spus “romanii nu sunt recunoscatori si nu au mila” ceea ce este foarte adevarat, chiar daca nu este valabil pent ru toti. Sunt foarte mistici, dar cu picioarele pe pamant. Sunt foarte “de pe alta lume”, dar si materialisti deseori.Sunt foarte romantici si totusi brutal neromantici. Incearca din greu sa fie cinici. Sunt foarte suspiciosi si traiesc intr-o atmosfera de teama. Sunt cu mult mai prietenosi decat englezii, dar mult, mult mai rezervati. Respectul este extrem de important, pentru ca puterea este extrem de importanta. Acesta este Orientul Mijlociu care se viseaza Franta.Romanilor le place sa mearga la tara – toti, cu exceptia catorva pretentiosi –, le place sa manance mancare romaneasca in restaurante – acelasi avertisment –, sa faca drumetii si sa stea la cort, adica exact asa cum era in Anglia anilor ’50. Au tendinta sa fie conventionali si conformisti, dar prietenii mei nu sunt asa. Poti sa fii excentric ori boem in Romania, dar iti trebuie mai mult curaj decat in Anglia, unde excentricii nu sunt tolerati, ci admirati. Nonconformist e un cuv ant care inseamna adesea o femeie care are mai multi iubiti. In perioada comunista, televiziunea din Romania emitea doar doua ore pe zi, ceea ce inseamna ca, pana la Revolutie, romanii au fost la adapost de o mare cantitate de imbecilitate si, in schimb, au avut timp pentru citit, povestit, baut vin si practicat seductia, care era sport national. Presupun ca asa se petreceau lucrurile si in Anglia victoriana, doar ca vinul era mai putin. Romanii care aveau in ’89 in jur de 20 de ani sunt de obicei mult mai cititi decat englezii. Cei care au lecturi mai putine au totusi, in mod surprinzator, o uriasa cantitate de cunostinte despre istoria lor medievala si se mandresc cu asta. Am fost de-a dreptul socat cand am descoperit recent ca doar o minoritate stiu in Anglia cine erau Burebista ai nostri – Hengist si Horsa, primii englezi consemnati in istorie. Nici macar un absolvent inalt educat in istorie la Cambridge nu stia. In orice caz, englezii au fost invatati sa gandeasca istoria simplu ca fiind o cronica a dominatiei. Romanii, care au fost permanent asupriti de propriii lor conducatori sau de straini, se mandresc cu regii lor. Romania a scapat pana acum de revolutia culturala mondiala – nu cea a lui Mao, ci cea care s-a petrecut in lumea capitalista incepand din anii ’60 si care nu da semne ca s-ar atenua. Farmecul cel mai mare al Romaniei este acela ca anii ’60 nu s-au intamplat aici. Uniunea Europeana va schimba asta, dar nu inca. Aici nu s-a intamplat niciodata ceea ce in anii ’60 se numea prapastia dintre generatii. Maturitatea vazuta ca o adolescenta perpetua nu este o idee care a ajuns la romani, spre deosebire de tarile anglo-saxone. Oamenii devin adulti in momentul in care incep sa munceasca, la fel cum era in Anglia pana in anii ’50. Dar daca feminismul si corectitudinea politica nu au ajuns inca in Romania, doua mosteniri si mai importante ale vestului anilor ’60 – consumerismul si cultura celebritatii – sunt deja aici, alaturi de presa tabloida, televiziuni idioate, ca oriunde in lume, si muzica rock. Desi demodata, vechea muzica romaneasca din ani i ’30 este inca extrem de populara si printre tineri, si printre varstnici.Romania nu este deloc cool, este absolut uncool, slava Domnului, si totusi, Bucurestiul, in felul lui relaxat, este atat de cool cat poate cu strazile stricate si femeile lui frumoase. Si daca Bucurestiul ar putea sa nu fie tocmai cool, este insa foarte stralucitor intr-un stil tropical, latino-american. Nu imi plac cluburile de noapte (nu trebuie sa folosesti niciodata cuvantul asta cu romanii, pentru ca ei cred ca este ceva nepotrivit), insa cele la moda sunt chiar sic.Romanii sunt politicosi. Un afemeiat notoriu din America spunea, pe la sfarsitul anilor ’90, ca a te intalni cu romancele era ca si cand te-ai intalni cu superbe versiuni de 24 de ani ale prietenelor mamei tale. Femeile si barbatii din Romania inca mai sunt asa.Romanii se asteapta intotdeauna la ce e mai rau dar intotdeauna izbutesc sa fie socati ca lucrurile sunt chiar mai rele decat si-au imaginat. Oamenii sunt iritati de scanda luri si se indigneaza usor, chiar daca, in multe privinte Bucurestiul este un Babilon. Se mai scandalizeaza vreodata cineva in Anglia? Cand am venit aici, Romania parea cam ca la 1952. Acum pare cam ca la 1964.Romanii respecta inteligenta si invatatura – in Anglia, esti mult mai admirat daca esti bun la sporturi sau asa era inainte de paleolitic, cand am trait eu acolo. Aici, clasa este data de gramatica si diplome, mai degraba decat accent sau haine (barbatii bogati din Romania se imbraca ingrozitor, desi nevestele lor invata) ori bani. Ei stiu de asemenea ca aspectul fizic este foarte, foarte important si discuta despre infatisarea altora cu un ochi patrunzator si cu o lipsa totala de ingaduinta. Sunt mai profunzi decat englezii care considera superficiale discutiile despre felul in care arata ceilalti.Taximetristii. Ei formeaza corul antic din piesa greaca (comedie, nu tragedie!) care este viata mea aici. Ca in orice tara, oamenii care se pricep intr-adevar sa rezolve problemele sunt prea ocupati fie sa conduca taxiuri, fie sa te tunda. Taximetristii devin extrem de plictisitori cand vorbesc despre clasa politica, in general (stim ca toti sunt hoti si banditi), dar au multe de spus despre Dumnezeu, despre dragoste si moarte ori despre cum erau lucrurile in vremurile de odinioara. Taximetristii si frizerii stiu orice. La fel si analfabetii, dar as ta e o alta poveste.Petrecerile. Romanii dau niste petreceri grozave.Lipsa diversitatii, desi lucrurile incep sa devina mai variate. In ciuda groaznicului dezastru lasat in urma de comunism, care a mutilat aceasta tara, exista inca un sentiment extraordinar de unitate si valori comune. Oamenii sunt ortodocsi, daca nu se declara altfel. Catolicii sunt considerati ciudati dar sunt priviti ca fiind usor infatuati. Cat despre adventisti, baptisti si alti sectanti, acestia nu sunt considerati a fi romani adevarati in vreun fel. Asta imi place tare mult. Doar ca mi-as dori ca aceasta unitate sa se vada mai bine in spiritul civic, dar acesta pare a le lipsi tuturor ortodocsilor la fel cum lipseste in toate tarile post-comuniste.Cred ca vinul este minunat. Asta a zis Claudia Pendred, iar ea este un expert, dar eu de obicei beau vin ieftin. Totusi, imi place in mod special Feteasca Neagra, care este unic in partea asta de lume. Fac si vinuri rosé foarte bune. Bucurestiul, Havana Europei, este si astazi probabil, in multe privinte, una dintre cele mai interesante capitale europene. A trai in Bucuresti este ca si cum ai trai intr-un film noir plin de gangsteri, oficiali corupti, femei fatale, barbati batrani cu palarii. Orasul asta are atata energie! Ca la 21 de ani, comparativ cu Londra sau Parisul care parca ar fi trecute de 50. Dar mai presus de toate, strazile desfundate ale Bucurestiului… asa erau pana acum vreo sapte ani, in saracaciosul Centru Vechi, unde locuiesc. Acum, acolo e o mare de baruri si restaurante. Dar hai mai bine sa ne bucuram de nou mai degraba decat sa regretam trecutul: Centrul Vechi ii face pe oameni fericiti si sunt aici trei-patru restaurante bune (Sindbad, St. George, Lacrimi si Sfinti si Charme, daca ma intrebi). Noul centru vechi ma irita, dar e plin de viata si de distractii. Daca n-ar fi aparut totul din neant, peste noapte… , dar ma bucur ca s-a intamplat, chiar daca mult mai tarziu decat te-a i fi asteptat, ca multe alte lucruri din Romania. Si arata mult mai bine decat civilizatele zone istorice din alte capitale. Cu siguranta bate Covent Garden si este chiar la usa mea, ceea ce imi convine de minune.In Romania, totul este dificil, dar dupa un timp te obisnuiesti sau innebunesti. Fiecare zi este total diferita de precedenta. Totusiacum e mai bine decat era in urma cu cinci sau zece ani.Romanii cred in Dumnezeu. Asa cum cred in horoscoape, magie si ghicitoare. Cei mai multi iau existenta lui Dumnezeu drept garantata, tot asa cum iau rasaritul si apusul soarelui. Imi place credinta asta a romanilor si sentimentul lor ca lumea cealalta este la indemana. Englezii au trait ceva asemanator inainte de reforma protestanta. Cum imi spunea un prieten de-al meu, Nick Brind: realizezi ca esti in Romania de prea mult timp cand poti sa-i spui cuiva zodia dupa data nasterii si sa dezbati indelung pe tema asta. Inca nu am ajuns acolo.Glumele. Romanii au un minunat simt al umorului, chi ar asemanator cu cel al englezilor: foarte ironic, extrem de negru.Petrecerile. Aha, am mai zis asta.Vanzatorii de carti second-hand. Acestia sunt, fireste, crema oricarei natii.Egalitarismul de razboi – oameni care dorm profund in pozitii incomode la un film in aer liber fara sa trezeasca dispretul celorlati asa cum s-ar intampla in Europa de Vest. Asa numita “muzica populara” de dinainte de razboi (cantata si ascultata inca foarte mult) si “manelele” – un soi de muzica pop tiganeasca pe care toata lumea pretinde ca o uraste, dar care se vinde foarte bine – si muzica pop romaneasca autohtona. Imi place trupa Nightlosers. Imi place Ozana Barabancea, o cantareata de opera, acum de jazz, care canta cum ar fi cantat Marilyn Monroe daca ar fi fost o cantareata de jazz de prima clasa. Cand era blonda, Ozana chiar arata un pic ca Monroe.Vechile terase unde altadata puteai comanda o sticla cu vin si o salata bulgareasca la un pret ridicol. Din pacate, multe au devenit acum locuri pretentioase si scumpe. Nu neaparat mancarea, desi este in regula. Aceasta este singura zona in care ungurii si bulgarii, vecinii romanilor, ii bat. Dar tocanita with mamaliga este o mancare foarte buna si, chiar daca nu imi place pestele in mod special, gustul salaului este excelent. Doua dintre cele mai bune mancaruri de aici se numesc salata ruseasca si salata bulgareasca, dar nu stiu daca sunt cu adevarat romanesti. In orice caz, carnea de porc este peste tot. Daca iti place, atunci iti va placea si mancarea romaneasca. Restaurantul poetului Mircea Dinescu, Lacrimi si Sfinti, a reinventat incitant bucataria romaneasca.Bisericile si manastirile, mai ales, dar nu numai acestea, cele pictate din Bucovina si bisericile fortificate din Transilvania. Bucurestiul este plin de biserici splendide, aproape necunoscute. Nimeni nu pare sa fi auzit de unele dintre cele mai frumoase.Lipsa criminalitatii, desi asta nu mai este chiar adevarat asa cum a fost candva. Rata criminalitatii este foarte scazuta in Romania, cu exceptia celei “functionaresti”, care este foarte ridicata.Serendipity. Le-am spus tuturor sa vina in Romania, dar sunt tare fericit ca nimeni nu imi urmeaza sfatul. Imi amintesc de prima mea saptamana, in 1998, cand un englez care locuia aici mi-a zis: “Stii care e cel mai bun lucru cand traiesti in Romania?” “Nu. ” “Sa te gandesti la prietenii tai din Anglia carora le este mila de tine ca ai venit aici.” Si era adevarat la timpul acela. Acum, numele tarii trezeste in Anglia doar indiferenta in locul groazei de altadata. Romania este doar o tara din Europa de Est care a fost in competitia Eurovision. Cativa oameni ar spune ca suna fascinant. Cei mai multi ar spune ca e ceva necunoscut. Majoritatea americanilor probabil ca habar nu au unde este.”